Din vizitele anterioare, in calitate de turist, imi aminteam lunga calatorie cu vaporul din portul Ormos catre peninsula Athos, respectiv regiunea autonoma Athos si mai apoi catre orasul port Ouranoupoli, parca pazit si in ziua de azi de turnul bizantin (Byzantine Tower of Prosphorion).
In anul 2021, in vacanta in peninsula Halkidiki din nordul Greciei, am inotat golful Toroneos, inspirat de inotul prietenului meu Sergiu Halauca din 2018. La acel moment am ramas placut impresionat de culoarea apei Marii Egee si de posibilitatile pe care le ofera relieful si linia de coasta.
Tot in 2021, in zona asezarii Vourvourou, situata pe bratul Sithonia, am inchiriat o barca si ne-am plimbat in jurul insulei Diaporos, iesind la un moment dat in largul golfului Singitic, cunoscut si sub numele de golful muntelui Athos. M-a impresionat ca barca inchiriata atunci, cu un motor de capacitate mica, abia reusea sa avanseze la turatie maxima in hula formata de apa acestui golf.
Firmele care inchiriaza barci de agrement in jurul insulei Diaporos, in marea lor majoritate, interzic traversarea golfului din cauza conditiilor dificile de traversare (curenti, hula, valuri etc), prezentand un real pericol de inec sau scufundare barca.
In cazul “capsorului” meu, cum zice Mihai Badea, bineinteles ca m-am intrebat daca golful se poate traversa, respectiv de ce traversarea golfului Toroneos era la a 50a editie, in timp ce despre traversarea golfului acesta nu citisem si nu auzisem nimic. Era vreo problema cu acest golf? Avea ceva aparte?
Formarea echipei. In calitate de asistent urma sa intervina prietenul meu Catalin Ungureanu, alaturi de care ne bucuram si de vacanta. Catalin nu era strain de ceea ce presupun aceste inoturi, venind ca suporter in inotul meu de pe Dunare, cand am inotat 115.8 kilometri, in aproape 29 ore.
Stiind ca sunt un turist intr-o tara vecina straina, cu speranta sa efectuez un marathon swim in premiera, am considerat de cuvinta sa implic si persoane cu experienta, autoritate si origine greaca.Prima incercare de contact a fost cu organizatorii inotului din Toroneos, carora le-am solicitat ajutorul in gasirea unei barci.
Apoi, in identificarea unui observator cu experienta si obiectiv, am apelat la un inotator grec pe care l-am cunoscut in cadrul evenimentului Toroneos 2021, din Salonic, care mi-a promis ca imi va fi alaturi. Am stabilit data startului inotului 19 iulie, fiind data cea mai potrivita pentru programul observatorului.
Fara raspuns, cum vom gasi o barca?
Pe plaja, la startul Toroneos 2021 am cunoscut o familie minunata de romani, Monica si Fabian Voinea, care mi-au fost alaturi, m-au incurajat si au ales sa se deplaseze peste golf si la locul de sosire, pentru a ma primi si felicita. Am apelat la Fabian si am reusit sa gasim pe Nikos Pavlakis, capitan de barca la a 3-a generatie, grec, dispus sa ma ajute.
Conform discutiilor cu Nikos, a rezultat ca trebuie sa informam si sa cerem acordul pazei de coasta din Ierissos. Pe 12 iulie am solicitat si primit aprobarea pazei de coasta din Ierissos, pentru efectuarea acestui inot. Solicitarile autoritatii fiind ca barca sa se afle in proximitatea mea si sa anuntam autoritatea portuara de Ormos Panagia, de existenta acestui inot, anunt de care s-a ocupat Nikos.
Ne aflam acolo inca din 13 iulie.
Contrar asteptarilor, majoritatea suprizelor le-am avut anterior startului:
Aplicatia utilizata in citirea prognozei meteo si a conditiilor de navigatie ne arata ca ziua de 19 iulie va fi cea mai nepotrivita.
Vantul urma sa bata cu peste 20kmh, la rafala cu peste 35kmh din directive partial favorabila (N si N-E), iar hula urma sa fie pana la 0,5 metri, din directie variabila de la o ora la alta, majoritar din lateral (sud = intrare in golf). In conditiile in care pana pe 19 iulie, puterea vantului era mai mica de jumatate
Pe 18 iulie, la ora 18, primesc un mesaj de la observator ca nu va putea sa efectueze deplasarea si sa imi supravegheze inotul, pentru ca a intervenit o situatie medicala neprevazuta (simptome neconfirmate de test, de Covid). Evident mi-a parut rau pentru acest om, dar in egala masura imi parea rau si de toate planurile mele, fiind nevoit sa “alerg” in a gasi un observator corespunzator sau sa abandonez toate planurile.
Am ales sa inot, respectiv sa rezolv cat mai repede aceasta situatie, am expus lui Nikos ce nevoi am, ce calitati trebuie sa aiba observatorul, ce trebuie sa faca si astfel l-am cunoscut pe Petros Papanikolaou, de meserie paramedic, de hobby pasionat de ambarcatiuni (cred ca este si un fond genetic pentru barbatii greci), familiarizat cu regulile de marathon swimming vezi evenimentul traditional Toroneos.
La start, pe 19 iulie in jurul orei 7, ne trezim cu un domn serios si imbracat in uniforma, care retine atentia lui Nikos si Petros, intr-o discutie de vreo 5-10 minute ce parea serioasa. Ulterior aflu ca era un membru al pazei de coasta, care a luat nota de acordul entitatii pe care o reprezenta, si care s-a trezit sa ridice o nevoie suplimentara de moment.. sa am o persoana cu experienta in acordarea primului ajutor.
Pai nu il avem noi pe Petros, paramedic?
Si uite asa, s-a rezolvat si ultima noua problema.
Traseul. Am ales sa iau startul in partea superioara a golfului Athos din urmatoarele motive:
|
Am luat startul din dreptul turnului bizantin, din orasul port Ouranoupoli, in prezenta familiei mele si a lui Catalin, sub observarea lui Petros si indrumarea lui Nikos.
Ne-am indreptat catre insula Amouliani, pentru ca ne-am propus sa intram intre micile formatiuni ale acesteia. A fost o alegere cam neinspirata, probabil era mai usor sa ocolim insula in loc sa trecem prin “mijlocul” ei.
Intre Ouranoupoli si Amouliani apa era calma, vantul aproape ca nu batea deloc, insa curentii erau extrem de puternici. Eu inotam de la est la vest, iar curentii ma scoteau in afara golfului de la nord la sud, avand minim o ora de efort in care aproape am inotat perpendicular pe directia de mers.
Dupa ce am trecut de insula Amouliani (vreo 2-3 ore) m-am bucurat de vantul asteptat favorabil, din spate. Chiar daca simteam ca efectiv cad intre crestele valurilor, perceam ca am totusi un ritm bun.
Si tot acest bine a durat exclusiv pana la jumatatea golfului, cand hula avea o directie perpendiculara pe cea de inaintare.
Valurile ma loveau din stanga, astfel ca eram fortat sa respir mai mult pe dreapta. Iar cei din barca ma incurajau sa inot din nou “lateral” catre un reper de teren din dreapta, pentru ca curentii ma “scoteau din golf”, culmea: in stanga.
Din cauza mai multor factori, precum apa sarata, soarele puternic, temperatura ridicata a apei, miscarea corpului in valuri, am avut cateva ore o puternica stare de greata, care pana la urma nu s-a rezolvat decat intr-un singur fel.. vomitand.
Dar nu am fost singur! Echipa din barca mi-a fost alaturi si corul a fost sustinut de doi din cei trei membri ai echipajului.
Malurile insulei Diaporos se confundau cu malul bratului Sithonia.
Valurile si hula nu ne ajutau sa ne luam usor repere la mal si ne-am trezit in dreptul mijlocului insulei, impunandu-se o corectie a directiei catre partea stanga, respectiv Vorvourou.
Dupa ce am trecut de coltul insulei Diaporos, la intrarea catre Vourvourou, traficul maritim de agrement s-a intensificat, insa hula si valurile au disparut, anuntand un final usor. Iesirea din apa s-a facut, dupa insula Diaporos, in dreptul localitatii Vourvourou, respectiv plaja restaurantului Paris.
Am inteles de la membrii echipei ca, urmare a certarilor proprii si consultarii pazei de coasta, nu se cunoaste sa fi existat un inot similar anterior.
