Imi doream inca din 2019 sa pot participa in 2020 la editia nr 50 a traversarii Golfului Toroneos, insa din cauza pandemiei – nu a fost sa fie. Editia numarul 50 s-a tinut local, intr-un numar restrans, de pandemie.
Dupa ce am fost alaturi sufleteste de Sergiu, cand a traversat Golful Toroneos in 2018 si am citit povestea acestuia, mi-am propus sa traiesc si eu o experienta similara. Sergiu si tovarasul lui Ovidiu, in schimb, au fost fizic alaturi de mine, indeplinind rolul de asistent pe barca, respectiv pe mal. Daca nu ar fi fost ei alaturi de mine, mi-ar fi fost foarte greu, spre imposibil, sa ma pot organiza.
Golful Toroneos se situeaza in Marea Egee, intre peninsulele Kasandra si Sithonia, din regiunea Halkidiki. Evenimentul presupune traversarea inot intre Kalithea Kasandra si Nikiti Sithonia, fiind organizat cu sprijinul antreprenorilor locali, asociatii, persoanelor private si al primariei Nikiti.
Detaliile organizatorice pot varia de la o editie la alta, in functie de aprobari si buget, insa dorinta si efortul organizatorului sunt in sensul oferirii de asistenta gratuita, a unei ambarcatiuni cu skipper, premiile si 2 nopti de cazare pentru inotator si asistentul sau.
Inotatorul achita la fata locului o taxa de inscriere, modica in raport cu tot ceea ce primeste, de 150 euro.
In seara de dinaintea evenimentului ne-am strans in portul din Nikiti, la Marina, unde s-a tinut sedinta tehnica. Desi am fost admisi mai multi sportivi din strainatate, inclusiv renumitul inotator Michael Read (supranumit „regele Canalului Manecii”), la fata locului am fost singurul stranier prezent in eveniment.
Urmatoarea zi la 6, fix, trebuia sa fim in Pallini Beach, Kalithea.
In dimineata inotului a fost o adevarata deplasare de trupe, baietii au venit pe moto, m-au luat cu masina, am mers in Kalithea, de unde Ovidiu s-a intors cu masina sa isi recupereze motorul si Laura sa poata veni cu copiii la sosire. Schema logica, nu gluma.
Bon. Ne prezentam la locul de start cu 15 minute intarziere si surpriza! 🙂 suntem primii sositi, dintre participanti, la locul potrivit.
La start, un cuplu iubitor de sport astepta, la rasarit, intr-o zi de vacanta inotatorii de la 5:30. Placuta ne-a fost surpriza sa descoperim ca primii sositi, participanti si spectatori, eram toti romani. Citesc o postare a lui Fabian, din acea dimineata – „Buna dimineata! Eu am venit cu soarele, cine vine cu o cafeluta?”, raspunsul ar fi „Noi 🙂 „
Apa se prezenta putin agitata la mal, spre deosebire de ziua anterioara cand fusese „lac”.
Am inteles de la un om de-al locului ca la 9 urma sa se actualizeze prognoza si conform ultimei prognoze incepeam cu vant si valuri din fata si terminam la amiaza cu un puternic vant/ curent lateral.
Asa a si fost, inclusiv in prognoza de la 9 🙂
Strategia cursei a fost sa pornesc mai tare, sa ma pozitionez intr-un grup alaturi de care sa trag (fara draft) si in functie de care sa ma raportez ca pozitie in cursa.
Sergiu mi-a impartasit ca spera sa termin pe „podium”. Cursa nu este competitiva, toti cei care termina traversarea merita toata aprecierea. Mi-am exprimat rezervele, stiind istoricul traversarilor, nivelul de pregatire a participantilor; si am estimat corect locul in lista de final.
Tin cont in asteptarile mele si de pregatirea de care am avut parte.
Am avut o forma fizica mai buna decat cea din anul trecut, am reusit sa ma antrenez bine, intr-un bazin de 25m, insa am avut prea putine iesiri in open water, lacul Buftea sta mai mult secat, iar mersul pana la mare nu este intotdeauna accesibil; reusind sa inot o singura data in mare anterior Toroneos.
Ora 8, se da startul. Vant din fata, valuri nu foarte mari.
In scurt timp ma intalnesc cu barca, Sergiu in asistenta.
Un sportiv se detaseaza de grup. Pentru aproximativ 60 minute merg in paralel cu un grup de alti 2-3 inotatori.
Aici primesc semnale ca ei se duc gresit spre stanga, ca trebuie sa tin cu barca mea spre dreapta.
Ma uit „acasa” pe trasa de GPS si observ ca noi eram putin cam prea la dreapta fata de trasa dreapta- dar poate bine pentru ce ne astepta pe ultima bucata.
Dupa alte 30-60 minute, cei 2-3 se pozitioneaza cam la aproximativ 100 m in fata.
Citandu-l pe Sergiu „e unul departe in fata, si astia 2-3 pe care ii ajungem imediat”.
Adevarul e ca iesind dintr-un efort mediu/ cu rezerve, poti recupera pe cei din fata – daca asta e scopul.
Planul general de alimentare are la baza carbohidrati = energie, cu absorbtie rapida.
Am tinut cont de sfaturile lui Liviu Irimia, triatlonist, testate anterior evenimentului.
La mijlocul efortului, vantul si valurile se domolesc, prind o repriza buna de inot, cresc viteza, insa sunt putin incurcat de faptul ca dupa 6 ore nu am reusit sa urinez deloc. Apa este calda, prea calda pentru gustul meu (atat de calda ca la o adiere de vant iti e mai cald in apa vs afara la 32+ grade), soarele arde suficient cat sa te chiauneasca.
Inot la 3 brate, ceea ce consider optimal pentru o dozare a efortului si un consum redus de energie. Atat de redus ca la un moment dat sunt satul de atatia carbohidrati. Ma simt atat de „hranit”, dupa 5-6 ore, de parca acum m-am ridicat de la masa.
Datorita salinitatii apei incep sa nu mai agreez bautura, desi este putin dulce comparabil cu gelurile traditionale.
Rog pe Sergiu sa schimbam continutul alimentarilor, sa trecem mai des pe apa.Done, mai multa apa, issue fixed.
Recunosc ca imi doream, cu pauze scurte, sa reduc distanta fata de cei din fata. Si cred ca a fost o perioada cand am redus distanta.
Insa la un moment dat m-a chiaunit tot contextul (soare, apa calda, lombari, apa sarata – gura) si am zis sa conserv energie pentru curentul anuntat, de la final.
Cum eram noi la mijloc, purtam discutii despre ce punct de reper de pe mal sa iau si insist binisor ca as vrea sa imi iau reper fata de barca, si nu fata de mal – chiar daca la cursurile de navigatie se recomanda utilizarea malului. Reperul fata de mal/ in fata este pacatos pentru pozitia de inot si in conditiile unei ape sarate, care iti ridica picioare si bazinul – ajunge sa genereze,cum a si generat de fapt, dureri mari de solduri/ lombari.
Ma exprim „ma iau dupa voi”, vorbim despre paralel si reper barca 🙂 si aud cand sa introduc capul in apa ca „I will stay behind”.
Am zis.. m-am nenorocit..sa vezi acum vizualizare in fata, dupa barca :))) si asa s-a intamplat.
Atat de frumoasa este ultima parte, ca la o pauza am facut aproape 16 kilometri, iar la urmatoarea pauza (peste 30 min) aflu ca am facut cam 16 kilometri. :)))
Pe la km 16-18, luam ca reper „coltul din stanga sus al unei vai”.
Iar in ultimii kilometri, pe masura ce ne apropiem de mal, luam ca reper „coltul din dreapta jos a unui triunghi verde -de copaci”, care culmea e mai aproape de coltul dreapta sus al vaii :)))
Oricum colturile stanga -dreapta ale vaii – erau cam pe intreaga suprafata/ fundal a Nikiti-ului.
Aud ca o sportiva din fata, deci (necunoscand-o) teoretic mai buna decat mine, a abandonat si imi aduc aminte de curentul lateral.
Incep sa conserv energie, inot cu o viteza mai mica – las mai moale ritmul, pun accent pe o tehnica relativ corecta – sa ma fereasca de accidentari.
Nota 1: La final voi afla ca sportiva este o glorie a colegilor greci, in inotul in ape deschise, care cel mai probabil a abandonat din epuizare, fiind implicata intr-un efort anterior acestuia – cu prea putin timp de recuperare intre ele.
Nota 2: ref la timpul de recuperare in sportul de anduranta, se considera reper termenul de 3 saptamani intre eforturi majore, similar cu donarea de sange, pentru o recuperare optima (saruri, carbohidrati, muscular etc).
In ultima parte vine minunatia de curent lateral, care ne impinge spre stanga.
Deci mergeam dreapta – inainte – impins stanga – dreapta inainte si tot asa – tinand cont si de capacitatea de corectare a directiei, data de barca.
Barca incearca sa mearga in paralel cu mine, la distanta de cativa metri, suficient cat sa nu fac draft sau sa ma folosesc de siajul ei, dar si suficient cat sa vad cum se apleaca in bataia valurilor, de parca urmeaza sa cada pe mine.
Si aici efortul lui Sergiu si al barcagiului este foarte util, pentru ca in lipsa acestui aranjament – m-as fi chinuit destul de (mult mai) tare sa ajung la mal. Pe filmare, acasa, observ diverse indicatii verbale transmise de Sergiu, gen „vino langa barca”, „mergi mai la dreapta”, „hai..”-nu stiu ce.. dar nu le auzeam.
Distanta masurata de MSF dupa regulile de marathon swimming de 24.5 km. Distanta masurata de ceasul de la mana lui Sergiu, pe barca, este de 25.85 km. O diferenta de 1.3km, poate data si de calitatea GPS.
Ma apropii de finish, incerc sa ma lamuresc in ce directie ies din apa: avand in fata in stanga marina, in fata pontonul/ docul cu oameni, in dreapta plaja. Tin minte din imaginile urmarite anterior, cu Sergiu – ca se iese pe plaja, asa indica si ceilalti.
Participarea mea in acest eveniment ar fi fost putin probabila daca nu eram sprijinit de o familie draga mie, cunoscuta prin intermediul lui Sergiu, care ne-au devenit prieteni. Copiii , Tudor si Diana, au terminat primii evenimentul open de 1500m inot, in desfasurarea maratonului de inot. Tudor, 15 ani, a fost acceptat sa concureze in cursa mare, dupa implinirea varstei de 16 ani.
Pe ultima suta de metri intalnesc pe acestia, care ma insotesc inot pana la iesire.
La sosire sunt primit de o multime foarte mare de spectatori, care aplauda si incurajeaza fiecare nou sosit, urcat pe o scena deschisa, iar organizatorii cununa finisherii cu o coroana de ramuri de maslin, si ofera o cupa, o medalie, o diploma, apa si invitatie pentru o masa gratuita la restaurant, pe care nu am avut ocazia sa o onorez.
Enorma mi-a fost placerea sa gasesc la sosire familia, copiii, si cele doua familii de romani amintite mai devreme, dupa o perioada lunga pentru mine de efort si pentru ei de asteptare.
Printre cei care asteptau inotatorii la final, se afla si un domn, care a efectuat inotul de 41 ori (ani) din cele 51 de editii. Traia cu atata emotie, ca i se ridica parul pe maini, la sosirea inotatorilor. Domnul acesta mi-a transmis ca a fost una dintre cele mai dificile curse din istoria evenimentului, dpdv al conditiilor – cel mai bun timp reprezentand al 2 lea cel mai slab prim timp din istorica celor 51 de ani de editii.
Vorba Laurei, asa imi este norocul sa prind momentele rare.
Am incercat sa compar timpii editiei 2018 (ultima publicata pe site MSF) cu aceea de anul acesta,2021 si concluzia ar fi aceasta:Cel mai bun timp de traversare inregistrat de MSF (intreaga istorie) este 5h25′. Primul sosit 2018 a parcurs in 6h18′, in 2021 8h19′ => deci primului i-a luat cu 2 ore mai mult.
Eu am terminat in 2021 in 9h45′ si observ ca in ambele editii m-as fi pozitionat in acelasi loc 7, cu noroc. Primul din 2021 a terminat in fata mea cu 1h25′, ultimul a terminat dupa mine la 5h10′.
Am rugat organizatorii sa imi indice un loc al evidentelor inoturilor istorice, cele 51 editii, pentru inregistrarea lor si pe site-ul MSF. Inca nu am primit raspuns. Avand in vedere ca baza de date longswims.com administrata de MSF mi se pare cel mai (posibil) complet referential din lume; actualizarea profilelor inotatorilor cu toate inoturile istorice ar fi un gest deosebit.
Multumiri speciale catre familia mea, Sergiu si Ovidiu, familiilor prezente la fata locului (Cristi, Adina, Tudor, Diana, Horatiu, Fabian, Monica), organizatorilor Toroneos, celor care mi-au oferit conditii de pregatire (bazin Navi, Catalin Murgoci – antrenor personal), grupului de inotatori si suport „de la Buftea” si lui Eduard Constantinescu/ IntraNet, care sustine proiectul numit de mine „Marathon Swimming Romania” in acest website.
Inregistrarea sosirii:
