2018 – Traversarea golfului Toroneos – Marathon Swimming Romania

… nu este un concurs ci o sarbatoare!
Din acest motiv aceasta cursa trebuie privita diferit fata de un concurs classic. La finalul acestei curse toti concurentii primesc aceleasi premii si felicitari fara nici un fel de discriminare, nu exista premii banesti sau materiale importante, toti concurentii sunt prezentati si aplaudati pe scena.
Tot festivalul dureaza cateva zile iar totul este pregatit de catre autoritatile din Nikiti cu sprijinul comunitatii locale si al sponsorilor locali sau chiar internationali. Petrecerea incepe inca de Miercuri cu tot felul de activitati culturale, muzica greceasca veche si muzica folk. Joi seara chiar am prins un cor format din vreo 20 de doamne intre 60 si 70 de ani imbracate toate la fel foarte frumos si care au cantat divin!
Vineri dimineata a avut loc si o cursa de 1500m a copiilor intre 12 si 16 ani, cursa castigata de departe de Tudor un baietel de care vom mai auzi cu siguranta! Tudor se antreneaza la Izvorani, inoata foarte frumos si a avut un avans considerabil fata de locul 2.

Revin la cursa „mare”.

Cum am aflat de cursa:
Cam din prin vara lui 2017 impreuna cu Bogdan ne tot uitam dupa curse interesante de inot de anduranta. Si cum nu sunt prea multe nu ne-a fost nici prea greu sa ne hotaram. Eu cautam ceva pe aproape si care sa poata fi combinat si cu o vacanta. Vacanta in care sa ma pot si antrena pentru triathlon dar daca se poate sa fac si ceva scufundari(cam multe, nu ?!? ). Bogdan pusese ochii pe Lago d’Orta si imi zice … “vezi ba este una in Grecia. Se traverseaza un golf …”. Cand am mai aflat ca e si langa casa atat mi-a trebuit.
Pe internet veti gasi foarte putine informatii despre aceasta cursa. Foarte greu am reusit sa iau legatura cu organizatorii evenimentului. Inscrierea propriuzisa dureaza cateva luni. Nefiind un concurs classic, comitetul de organizare este format din oameni obisnuiti cu slujbe normale care lucreaza ca voluntari si raspund si ei saracii cand pot si in limita informatiilor pe care le au.

Cateva date tehnice despre cursa: Cursa se desfasoara in golful Toroneos intre localitatile Kallithea si Nikiti in marea Egee (intre bratele Kassandra si Sithonia ale peninsulei Halkidiki ). Avand deja cateva vacante la active in aceasta zona cunosc locul destul de bine si am si deja prieteni greci care m-au si ajutat cu organizarea. Distanta dintre start si finis masurata pe google maps este de 26.2km. In apa lucrurile stau putin diferit. In functie de conditiile meteo si de priceperea capitanului cate te conduce barca de support poti sa ajungi si la 36km (s-a intamplat in 2017). Numarul concurentilor este limitat la 20 de inotatori.Anul acesta au fost 21. Fiecarui inotator i se asigneaza o barca (pescareasca de obicei) care il va insoti pe tot parcursul cursei si care va putea transporta si 1-2 sustinatori care sa te ajute cu “nutritia” (ma distrez de fiecare data cand pomenesc de nutritie. Este un termen foarte important pentru Zurbagiu 😊) )

Inscrierea: Dupa primele discutii cu comitetul de organizare, am fost informat asupra pasilor ce trebuiesc urmati in vederea inscrierii. E simplu. Trimiti un email cu care sa contina informatii despre istoricul tau ca inotator care sa demonstreze ca ai facut o cursa de cel putin 5km in ape deschise. Sa zicem ca e un CV care de altfel va fi prezentat in fata publicului cand vei fi prezentat pe scena. Costul inscrierii este de 150e platiti in ziua de dinaintea concursului cand se face sedinta tehnica. Tot pentru inscriere va fi necesar un certificate medical preferabil in limba engleza. Eu am luat modelul celor la de Lago d’Orta si a fost ok.

Sedinta tehnica: Sedinta tehnica se tine cu o zi inaintea concursului intr-o sala de sedinte de-a primariei. Se prezinta datele tehnice, lista finala a participantilor, orele si locurile de plecare. De fapt este o mare sezatoare in care toata lumea pupa pe toata lumea si se bucura de revederea prietenilor vechi. La acesta sedinta au venit si 3 doctori de la o universitate medicala din Salonic. Un professor universitar cu doi doctoranzi (presupun).Cu acordul nostru si in scop didactic acestia ne-au facut diverse teste si ne-au luat probe de sange inainte si dupa cursa. Sincer chiar imi doream un asemenea studiu asa ca au nimerit la fix! Ora de plecare a fost stabilita la 5 dimineata din fata hotelului si la 5:30 din marina. Transportul pana in Kalithea se face cu un mini-autocar si dureaza cam o ora. In Kalithea se serveste micul dejun de la 7 iar la 8 se da startul cursei. Dupa sedinta tehnica am mers cu totii la un restaurant unde am avut parte de o cina data de catre organizatori. Un soi de pasta party. Dupa cina am mers la scena unde am fost invitati pe rand pe scena si am fost prezentati publicului. Am fost foarte placut surprins sa constat ca aveam foarte multi sustinatori romani in public care au venit de altfel si la finalul cursei sa ma felicite. Toata treaba asta se termina pe la ora 23!

Noaptea de dinaintea cursei: Binenteles ca nu aveam bagajul pregatit asa ca pana am facut bagajul a mai durat o ora. L-am pregatit pe Petrisor cum sa imi prepare si sa imi dea mancarea si cum sa lucreze cu echipamentul foto/video. Am reusit sa ne bagam in pat dupa ora 12 urmand se ne trezim la la 4 dimineata! Somnul a fost crunt si am reusit sa dorm doar vreo 2 ore. Ne-am trezit la 4 si pe la 4:50 ne-am indreptat spre autocar. Si cum sunt eu bad ass de obicei am insfacat cea mai grea geanta cu mana dreapta astfel ca in cei 200m pana la autocar am reusit sa ma accidentez putin la mana dreapta. Si nu inotasem inca nici un metru 😊). Autocarul a fost clar prea mic pentru numarul de participanti si insotitori asa ca unii au stat in picioare. Noi am fost norocosi ca am plecat de capat de linie si am avut loc. Asa inghesuit cum a fost am stat pe scaun si am reusit sa dorm aproape tot drumul. Cand am ajuns la la locul de start eram cumva ametit de nesomn. Am reusit sa merg la toaleta, m-am mai spalat pe fata si mi-am mai revenit. De mancat nu am putut sa mai manc acolo dar mancasem deja 3 croasante la hotel. Din pacate aveam in plan sa mananc o ciocolata inainte de start dar am uitat complet.

Cursa: Ajunsi pe plaja am inceput sa ma incalzesc pentru inot, mi-am pregatit echipamentul si m-am uns bine cu crema de protectie solara peste care am dat cu multa multa lanolina. Din pacate am uitat sa ma dau cu crema de protectie pe buze desi aveam tot ce trebuie la mine. Oricum nu ar fi contact 😊 La ora 8 fix a inceput cursa. Toata lumea a plecat tare si ca de obicei eu am ramas ultimul. Planul meu a fost sa merg la 2:30 si nu am vrut sa ma iau dupa ceilalti doar de dragul de a nu ramane ultimul. Pe distante mai scurte trag mai tare dar la 26km ca sa fiu sigur ca termin cursa pe picioarele mele am hotarat ca 2:30 e fix ce trebuie. Am estimat ca voi termina intre 8 si 12 ore in functie de conditiile din apa. Mark Miller (omul de la NASA ) unul dintre participant mi-a zis ca el estimeaza ca va face intre 7 si 11 ore, lucru care mi-a confirmat ca am estimat corect traversarea. Stii cum intri in apa dar nu stii ce se intampla pe parcurs. Si s-a intamplat 😊. Cand s-a dat startul apa era lac!

Dupa cateva sute de metri am dat si de barca. Petrisor ajunsese cu bine cu tot bagajul pe barca pescareasca si deja se preocupa de “nutritie”. Stabilisem deja ca voi manca din ora in ora asa ca Petrisor ma astepta cu bidonul pregatit. Bidonul continea 2 geluri de la SIS, un baton de la Canah dizolvat si un boost de la Isostar + apa pana la 500ml. Apropo, eu nu am apucat sa citesc dar Petrisor zice ca pe gelurile de la SIS scrie clar ca nu se pot consuma mai mult de 5 pe zi deci planul meu era oricum prost 😊. La prima oprire am constatat ca nu pot sa inghit nimic solid desi am dizolvat batoanele de la Canah. Pur simplu nu puteam sa inghit particule de 2-3mm. l-am anuntat pe Petrisor sa schimbe reteta, sa micsoreze cantitatea de apa si sa scoata batoanele de la Canah. La urmatoarea alimentare am renuntat si la combinatia asta si am luat cate 2 geluri direct din ambalajul lor + 100ml de cola. Combinatia asta a functionat foarte bine pana pe la ora 3 cand apa s-a schimbat total!

Din cauza ca imi simteam bratul drept, din cauza de bagajele de dimineata, am incercat sa trag mai bine cu stanga si sa menejez bratul drept cat pot de mult. A functionat dar in timp mi-am obosit mai mult bratul stang.
La ora 3 a inceput cosmarul. Trecusem de jumatatea cursei apa era perfecta si dintr-o data au inceput niste valuri marunte . Dupa inca vreo 30 de minute eram intr-o masina de spalat si la propriu si la figurat!
Valurile veneau dinspre sud aveau o forma neregulata cu o frecventa foarte dubioasa. Petrisor mi-a spus ca veneau de regula cate 4-5 valuri mari urmate de o serie de valuri marunte.

Nu erau pe aceiasi directie si uneori se spargeau intre ele. Uneori cand eram intre valuri reuseam sa vad doar acoperisul barcii! Nu era vreo furtuna sau tsunami dar era o apa foarte agitate pentru inot. Pe filmari se vede cum se linistea putin intre valuri dupa care iar veneau valuri total aleatoriu. Inaltimea valurilor varia intre 1m si 1.5 m deci nu erau prea mari dar din cauza formei si a frecventei si directiei mele de inaintare toata treaba devenise o cursa de supravietuire la modul cel mai serios. De cateva ori am avut impresia ca barca se va rasturna. Pe barca deja Petrisor stransese tot si asigurase bagajul, cainele barcagiului s-a bagat intr-un colt iar barca plutea mai mult in deriva spre nord. Din cauza ca inaintam foarte greu barca a mers in deriva mult spre nord. La un moment dat m-am dus in babordul vasului in speranta ca apa e mai linistita si voi fi protejat cat de cat de barca. Echipajul nu a fost de accord cu mine si m-au scos din nou in tribord pe motiv ca nu barcagiul nu ma poate observa prea bine pe geam. Problema cea mai mare pentru mine devenise barca. Din simplul motiv ca din cauza distantei si a apei agitate nu mai aveam nici o sansa de salvare in cazul unui eveniment nefericit. Eu ma orientam spre sud pentru ca deja observam reperele mele costiere dar barca mea se ducea spre nord. Nu puteam sa ma apropii de barca dar nici barca nu s-a tinut dupa mine cum consider eu ca ar fi fost normal. Pana la urma barca are motor, carma si flotabilitatea. Degeaba strigam eu la ei ca oricum nu intelegeau cam ce vreau sa fac. Din punctul asta suportul meu devenise o problema! Cand mi s-a facut rau de la valuri (imi venea sa vomit din cauza raului de mare) i-am strigat lui Petrisor sa pregateasca un colac de salvare ca treaba devenise critica. Tot ce a inteles el a fost ca tre sa fie pregatit (pregatirea asta insemna ca se uita la mine atarnat de o bara, fara colac de salvare fara vesta pregatita). Eu muream acolo. Asta in loc sa isi puna o vesta de salvare si sa stea cu colacul in mana imi zice…”hai hai, nu te mai plange”. Barca lor se balanganea pe toate partile riscand sa se rastoarne. Cine sa ma mai salveze pe mine cand ei nu se puteau salva pe ei ?!? Eu deja murisem in masina de spalat!

Pe mal Petrisor imi zice ca ar fi sarit in apa daca pateam ceva 😃. Funny. Barca era la 20-30m de mine, colacul nu era pregatit, vesta de salvare nici nu o vazuse, iar el inoata un soi de crawl moldovenesc. Murea pana sa ajunga la mine 😊. De multe ori am fost acoperit complet de val. Mainile si picioarele se duceau in toate directiile iar trunchiul mi se contorsiona dupa cum dorea apa. Marele meu noroc … marele meu noroc in toata nebunia asta au fost anii de practica yoga si cursurile si experienta de la scufundari. Zecile de scufundari si safari-ul de scufundari din Egypt m-au calit cand vine vorba de ape agitate. Mai erau cam 5km pana la mal dar directia era total gresita. Oricum nu mai conta. Cand am vazut intrarea in marina am zis ca ies pe acolo din apa si ma duc pe jos la finish. Ma gandeam ca ma descalifica dar pana la urma e vorba de traversarea golfului nu de un concurs de fite unde trebuie sa trec o linie de finish stabilita. Ala cu barca imi tot statea in cale si pana la urma am zis sa ii dau pana la dig unde era finishul ca deja aveam mai putin de un kilometru pana acolo. Cand inoti multi kilometri nu te mai pui la ultimul kilometru oricum 😊 Si ca sa nu zic ca am trecut golful fara sa iau o gura de apa, iese unul din marina cu o barca de putere, face un val baban care imi vine fix in bot cand eram pe inspiratie. Deci nu ma pot lauda ca nu am luat apa in cursa asta. Am mai tras cateva minute si am ajuns in dreptul digului dar acolo nu am vrut sa ma duc direct paralel cu digul intrucat stiam ca apa e mai adanca si se mai sparg si valurile. La cativa metri de mal eram asteptat cu o coroana din ramuri de maslin. Aici am renascut ! I-am mai injurat inca o data pe Petrisor si pe barcagiu si am inceput sa ma salut cu voluntarii. Maki, m-a luat in brate si am mers pe scena unde am zis cateva cuvinte dupa care am coborat la cortul medicilor pentru verificare. Iesitul din apa si mersul pe acolo a fost fara probleme. Nu m-am simtit slabit, nu m-am dezechilibrat, am fost lucid tot timpul… pe scurt mai aveam chef si de un dans dar nu era muzica potrivita. Fete erau din belsug 😊. Imi era foame dar mai intai am fost sa fac verificarea medicala.

Am stat de vorba cu echipa medicala, mi-au luat din nou tensiunea, m-au cantarit, mi-au luat sange si mi-au verificat din nou elasticitatea arterelor cu un aparat special. La plecare am avut tensiunea ceva mai maricica 13 cu 9 cum zicem noi in popor. La final am avut 11 cu 7 iar doctorul a zis ca este absolut normal. Arterele aratau conform cu graficelelor de varsta, adica bine.
Dupa vreo 20 minute am terminat cu doctorii, imi era o foame de lup si sincer i-as fi facut ceva si unei voluntare de acolo .
Pentru ca era deja tarziu nu am mai plecat la hotel si am asteptat festivitatea de premiere acolo. Am incercat sa beau cei doi litri de Isostar pe care ii aveam in geanta dar nu a intrat mai mult de un litru. Am mancat aproape o ciocolata intreaga, am mai facut poze cu oamenii si am mai baut vreo 500ml de apa.
Intre timp iesea din apa si ultimul concurent. Un baiat super simpatic care acum era literalmente distrus. L-au carat in spate voluntarii! Am fost socat sa vad ca un om ajuns in starea asta fizica a reusit sa termine cursa.

La ora 9:30 a avut loc festivitatea de premiere. Ne-au invitat pe toti pe rand in ordinea iesirii din apa si cu ocazia asta am aflat ca sunt pe locul 20 (initial am crezut ca sunt pe 19… dar oricum nu imi placea cum suna 19. Cum suna 20 si cum suna 19 😊 ) Partea faina a fost ca cel care mi-a inmanat cupa era presedintele unei organizatii de diveri. Ca sa vezi coincidenta 😃. Aaaaa… si din nou am tinut un mic discurs pe scena 😃. Au urmat pozele de grup, discutiile si felicitaririle cu restul concurentilor si cu organizatorii, m-am intalnit si cu preotul ca imi statea mie ceva pe suflet si am plecat la masa. In drum spre restaurant am fost intampinat si felicitat din nou de compatriotii nostri (oameni faini). La restaurant ne-am intalnit cu tatal lui Tudor care ni l-a prezentat pe un prieten care dorea sa ne cunoasca si care ne-a facut cinste cu un vin foarte bun! (mersi baieti! ) … si asta a fost cursa 😊

Dupa cursa: Pai a fost bine. Am avut ceva dureri in bratul stang, dar pentru ca am mai trecut prin asta am stiut cum sa mi-l menajez si in doua zile eram refacut. La 3 zile dupa puteam sa inot ca inainte de concurs.
Nu prea am putut sa mananc nici dupa cursa nici in urmatoarele zile. Aveam limba si gura foarte iritate de la apa sarata. Din fericire nasul nu a fost foarte afectat de apa sarata. Daca ajungeti in situatia asta cica e bine sa folositi miere ca vindeca mai repede. Eu nu am facut asta si m-am chinuit cu mancatul pana s-a vindecat de la sine.
In prima noapte am dormit sufficient dar nu as putea zice ca am fost rupt de somn. Cand am inotatprima data 20km in urmatoarea zi am dormit pana la 11 . In zilele urmatoare am incercat sa dorm ceva mai mult de 6 ore cum sunt eu obisnuit dar nu prea mi-a iesit din cauza excursiei de marti seara in Salonic (un baiat cu nevoi speciale doarea sa cumpere ceva de la un magazin si ne-a carat si pe noi ).
Cateva date tehnice:
– Cursa teoretic ar fi de vreo 26.2km. Eu am estimat ca am facut in jur de 30km din cauza derivei si a locului in care ne-am apropiat de tarm.
– Timpul total a fost de 12h11’ conform organizatorilor . Eu as zice 12h12’ ca imi place mie cum suna
– Am consumat 14 geluri de la SIS, 5 boost-uri de la Isostar si cam un litru de cola toata cursa
– Garminul s-a oprit de 2 ori si nu m-am mai obosit sa il pornesc ca deja incepusera valurile si aveam alte prioritati . Fuck Garmin! (garmin 935xt ca sa il fac de ras pana ala capat). Deci nu am decat o bucata de track dar stiu sigur pe unde am mers in functie de relevmentele costiere (prietenii mei skipper vor aprecia exprimarea )
– Costul inscrierii este de 150e in care sunt incluse cele 3 nopti de cazare la un hotel care costa 80e/noapte. Practic organizatorul vine cu bani de acasa. Barca ii costa inca 300e pentru fiecare participant! Inca o data plecaciuni organizatorilor !
In concluzie… traversarea golfului Toroneos poate fi o placere, un chin sau o lupta de supravieturire in functie de vreme. Multi oameni pot inotat 30km dar inca nu stiu unul care a invins natura. In 2017 doar 13 oameni au terminat cursa restul fiind scosi din apa pentru ca situatia devenise extrem de periculoasa. Si nu va imaginati ca la cursa asta vin niste fraieri . Deci expresia “swim or die “ e cat se poate de corecta.
Nu recomand cursa asta sub nici o forma unuia care nu a inotat cel putin 20km in ape deschise si nu este obisnuit cu marea agitata ca se poate termina nasol ! Adica poti sa incerci dar trebuie sa ai un echipaj foarte bine pregatit si eventual sa ai barca ta care sa stie ce sa faca in conditii de urgenta. Pescarii greci nu sunt salvatori pe mare! Sunt oameni foarte buni, foarte de treaba dar nu sunt pregatiti sa fie salvatori cand situatia ajunge la limita. Si stim noi cum sunt limitele sportivilor : never stop… hai ca mai merge … nu renunta si alte chestii incurajatoare care duc direct spre moarte. Incurajarile sunt bune dar mereu trebuie sa fie cineva cu ochiul fin care sa vada cand s-a depasit limita !
Daca cineva vrea sa se inscrie in anii urmatori il ajut cu mare placere. Am toate datele organizatorilor si cred ca am inteles cum functioneaza organizarea acestui eveniment. Cunosc si zona destul de bine deja.
Poate pe viitor chiar voi veni ca support pentru un inotator. Am si permis de barca si putem inchiria barca… etc.
La final vreau sa le multumesc inca o data lui Petrisor pentru support si sustinere (nu e vina lui saracul ca nu e pregatit sa fie salvator pe mare), lui Bogdan Zurbagiu care m-a incurajat si educat tot timpul si fara de care as fi ramas un gras care nu inota mai mult de 25m (acum sunt un gras care inoata ceva mai mult), prietenilor care m-au incurajat tot timpul!
Multumiri si lui Nikos de la Shark Fin diving centre. Un om extraordinar! Daca mergeti in Sithonia in vacanta si vreti sa faceti scufundari ca incepatori vi-l recomand cu mare drag.
Multumirile si toate gandurile mele bune organizatorilor care au fost extraordinari! Sunt niste oameni cu inima mare care fac ca istoria traversarii Toroneosului sa fie continue!
… sa zic ca ne vedem si la urmatoarea editie ?!? . Foarte posibil.

Cateva lucruri de care am uitat sa amintesc si care ar fi bine sa fie stiute: – Lanolina a tinut pe piele cam vreo 5 ore dupa care a trebuit sa ma dau din nou in zonele in care ma frecam. La sub brat si pe gat. din cauza ca am avut ametistul legat la gat ata lui a inceput sa ma roada destul de grav. In apa sarata orice rana ustura rau 🙂 . Ultimele 2 ore le-am fcut cu usturimi destul de nasoale dar deja alea nu mai erau prioritatea mea. – Experienta mea in inot nu este una avansata. Am legat prima suta de metri in bazin la finalul lui 2016 iar prin martie 2017 am facut primul kilometru. Dupa Ocean Lava de la Mamaia din 2017 am inceput sa fac distante lungi si am crescut de la 1 la 5km dupa care la 10km. In 2017 am facut multe ture de 10km iar in 2018 deja faceam distante mai mari. Am inotat in lacuri si mare chiar si in conditii meteo sau de stres (cand esti in mare cu un prieten incepator si ala deja nu mai poate dar esti la 500m de mal si vine furtuna te cam trec ganduri … ). Mama a mai pierdut un baiat si nu as vrea sa auda la stiri ca nu mai ajung acasa. Bad ass…bad ass, dar responsabil. Specific toate astea pentru intelege toata lumea ca o traversare ca asta reprezinat un lucru foarte serios si sa se gandeasca foarte bine la tot ce implica asa ceva cand decid sa faca asta. Eu nu am stiu si nici nu mi-am imaginat anumite lucruri care sunt de fapt vitale! Selectia participantilor se face de catre organizatori destul de sumar. Oamenii sunt de buna credinta si se asteapta ca noi sa fim responsabili si in cunostinta de cauza cand ne inscriem. – Temperatura apei a fost relativ constanta cu mici variatii. 24-27 de grade (macar atat a reusit sa masoare si Garminul)